Oare?
Norman Manea, Intoarcerea huliganului, Polirom, 2006, ed. a IIa Am citit-o cu sentimentul datoriei implinite. Norman Manea tocmai a cistigat un premiu foarte important in Franta, Medicis, cu cartea asta. Se spune ca ar putea urma Nobelul. Se mai spune ca e cel mai tradus scriitor roman. Ca e pe nedrept ignorat in Romania. Ca tot publicul larg, il ignoram si eu. Abia premiul asta m-a convins sa ma deranjez sa vad ce si cum. Am vazut 
Ce Trei teme majore, zice Matei Calinescu in postfata: Holocaustul, trait in copilarie – deportarea in Transnistria; viata in comunismul romanesc; exilul (american). Dupa zece ani, intoarcerea intr-o vizita in Romania, in 1997. „Tranzitia” in care vechi obsesii sint macinate si repuse pe tapet. Eliade, Sebastian, Steinhardt, Cioran.
Tatal detinut la Periprava, mama care scapa ca prin urechile acului de inchisoare. Sora adoptata, crestina Maria, care face orice pentru evreii care i-au oferit o familie. O poveste de amor cu o crestina care stirneste indignarea mamei evreice. Un prieten turnator la Securitate care-si confeseaza angoasele tocmai victimei. Tiganii cu care familia de evrei e nevoita sa imparta un apartament in anii locuintelor comune. Spaima de a nu impartasi, in America, soarta lui Culianu. Tatal bolnav de Alzheimer ingrijit cu devotament de un german intr-un azil din Ierusalim. Mereu si mereu, evreul intre adversitatile exterioare si cele interioare. Limba romana. Cum
Autobiografie/memorii cu grija pentru detalii, pentru adevar, pentru exactitatea datelor. Dar si „pagini de pura fictiune, ca si numeroase elemente caracteristice speciei eseului moral” (din Postfata). Fictiunea se rezuma totusi la vise, day-dreaming, proiectii. De ce e numit roman? Of! Ce bataie de cap! Norman Manea nu ia deloc distanta fata de personajele lui sau fata de el insusi. Nu ne scuteste de arbori genealogici stufosi, de povesti intimplate unor verisori insirati la cel mai plicticos mod posibil pentru un cititor obisnuit. Imposibil sa-i reprosezi asta, totusi. Cum ar fi putut sa ia distanta fata de rude de singe imprastiate de istorie in toate colturile lumii? Cu atit mai mult cu cit discursul lui e in general marcat de aceasta vinovatie a scriitorului care nu se decide intre detasare si implicare emotionala. Nu accepta clisee, refuza „comercializarea holocaustului”, contrabalanseaza mereu lamentarile cu dezgustul fata de lamentare. Rezulta o tensiune greu suportabila, cel mai adesea exteriorizata in interogatii nesfirsite, in lanturi de intrebari retorice sau care au scopul de a evita pur si simplu afirmatia. Cind isi imagineaza scene dinaintea nasterii sale, intotdeauna sint semne de intrebare care ne atrag atentia ca pasajul nu este bazat pe date exacte. Contrariul fictiunii, in fond, care afirma cu hotarire, ca sa poata inventa o lume, care face toate eforturile sa uitam ca nu se bazeaza pe date exacte.
Aceeasi onestitate in majoritatea pasajelor care ar trebui sa creeze sensul – si al vietii si al istoriei. Norman Manea nu e niciodata sigur in judecatile sau concluziile sale. „Irelevanta, asa fusese calatoria? Irelevanta o si legitima, de fapt? Trecutul, ca si viitorul, doar clipiri hazlii ale neantului? Biografia se afla in noi, doar in noi? Patria nomada, in noi? Ma eliberasem, oare, de povara de a fi ceva, orice? In sfirsit, liber? Tapul ispasitor, alungat in pustiu, poarta pacatele tuturor? Luasem, oare, partea lumii in infruntarea cu lumea?” (p. 357)
Nu are tupeul sa spuna raspicat: da, asta e, asa trebuie sa cititi. Pentru ca, in fond, e vorba de viata lui si atita timp cit e in viata omul nu e sigur pe nimic in ce-l priveste. Concluzia nu-i apartine niciodata.
In fine, ar fi multe de spus. Depinde foarte mult cum citesti cartea. Ce te intereseaza. Valoarea literara? Adevarul istoric? Opinia autorului? Hai c-am dat-o si eu pe intrebari 
In privinta valorii literare, sorry, nu cred ca se pune problema, indiferent cite premii ar capata. Altfel, ca document, foarte interesant. Emotional vorbind, ramin cu parerea de rau ca nu pot sa ma declar fan Norman Manea. Cu atit mai mult cu cit cred ca sint chiar filo-semita.
noiembrie 29, 2006 at 11:53 am
Mie mi se pare de-a dreptul ilizibil. Bravo tie ca l-ai dus pana la capat, pe bune. Cat despre Nobel, s-ar putea. Era cat pe ce sa-l ia cand l-a luat de fapt Imre Kertes (sper ca l-am scris bine) si-s sigur c-o sa puna pana la urma mana pe el. Ar fi bine, c-am aduce totusi un Nobel si literaturii romane, chiar daca-i vorba despre aia exilata. Dar asa suntem noi, sa nu ne plangem. Mai bine sa
noiembrie 29, 2006 at 12:48 pm
Iti pierzi din credibilitate (si din cititori) in momentul in care te scuzi cind spui despre o carte ca e prost scrisa. Crezi ca o sa fii catalogata antisemita daca spui ca N.M. e un scriitor prost si nici un premiu nu ii va creste valoarea ? Hai sa fim seriosi. Cu atit mai ridicol este puseul (probabil fals) de filosemitism din final, care nu face decit sa te injoseasca. Norman Manea e un scriitor slab iar premiul Nobel acordat lui ar fi o palma pe obrazul culturii romane. Dar premiul Nobel pentru literatura este el insusi o palma anuala pleznita pe obrazul culturii universale pentru ca dintotdeauna criteriile etnice-politice au avut un rol exagerat in alegerea cistigatorului. Acest premiu este irelevant atita timp cit el este acordat unor anonimi alesi dupa rasa sau natie, dar nu ii este acordat lui Mario Vargas Llosa, un scriitor cu adevarat universal.
noiembrie 29, 2006 at 2:41 pm
noroc ca Luciat nu dupa credibilitate si cititori umbla, si nici ca sa demonstreze ca e filo si nu anitsemita, ci se multumeste sa isi zica parerea. asta e concluzia mea cand citesc textul ei.
noiembrie 29, 2006 at 2:51 pm
Cartea nu este una din acele carti pe care o data ce ai citit trei pagini sa n-o mai lasi din mana.
Cu toate acestea, citind cartea lui Norman Manea am aflat despre alte doua carti scrise de Mihail Sebastian pe care nu le-am citit, dar pe care chiar imi doresc. Sunt pe lista.
Este vorba despre ‘De doua mii de ani” si “Cum am devenit huligan”.
A vorbit mult in carte despre Mihail Sebastian, Eliade. Din punctul asta de vedere interesanta cartea.
noiembrie 29, 2006 at 3:27 pm
mircea, nu stiu ce sa zic…
jders, meritam si nu meritam comentariul tau
in privinta credibilitatii sper sa te inseli: tocmai de dragul ei mi-am dat eu pe fata (si aici si alta data) bagajul de asteptari si sperante cu care vizitez cite o carte. Dezamagirea mea e reala, pt ca imi doream ca un scriitor evreu exilat si dat la spate de elitele ro sa fie un scriitor bun! Nu e, din pacate, si mai mult decit sa spun ca nu se poate pune problema valorii literare nu stiu ce-as fi putut sa spun…
Nu prea cred in obiectivitatea pura. Orice cititor are prejudecati, asteptari, subiectivitatea lui. Obiectivitatea incepe atunci cind le recunosti si te straduiesti sa nu tii seama de ele, sau macar cind nu falsifici nimic de dragul lor. Parerea mea…
Nu stiu daca exista vreun risc sa fiu catalogata antisemita daca nu-l consider pe Manea un scriitor bun… Poate ca ai dreptate si oi fi vrut sa ma asigur ca elimin riscul asta…
Filo-semitismul meu e ceva totusi neclar, pentru ca nu inteleg foarte bine subiectul, nu cunosc evrei, nu am citit prea multe etc. Pe de alta parte e extrem de clar daca il vad ca pe un anti-anti-semitism! Cuvintul “cred” asta voia sa sugereze.
In concluzie, ceea ce am vrut eu a fost tocmai sa-mi pastrez “credibilitatea”. In plus, sint doar impresiile mele, parerile mele personale si realmente sincere. In caz de confuzie, ei bine, confuzia respectiva exista si in capul meu, nu doar in text.
Despre Nobel, nu stiu. Chiar nu stiu, nu dau cine stie ce importanta premiilor. Ma bazez pe propriile mele “premii”. Daca as fi eu juriul, cistigatorul roman ar fi Mircea Ivanescu, am mai spus.
uv, multumesc, da, mi-am spus parerea cu sinceritate. Dar as vrea sa am credibilitate, fara discutie, e un lucru pretios pentru mine. Cititori, da, as vrea si cititori si mi-ar parea rau sa-i pierd - dar nu e nimic de facut aici, oamenii citesc ce vor ei, eu scriu ce vreau eu si ce ma duce pe mine capu.
maria, acelea sint cartile pentru care Sebastian e atit de citit acum. Merita sa le citesti si tu. Numai ca trebuie sa ai rabdare, e un hatis intreg de semnificatii si interpretari…
noiembrie 29, 2006 at 8:44 pm
oarece importanta dai totusi premiilor, si e firesc,iti incepi comentariul tocmai cu asta(…”sentimentul datoriei implinite”);cum frumos imi raspundea intrebarilor ramirez la postul despre romani cu care am merge la Nobel - premiile fac vizibil un scriitor,dar nu-i confera automat girul cititorilor(fix cazul tau cu Manea)
noiembrie 30, 2006 at 8:21 am
Lucia, nu ti-am atacat recenzia facuta la carte si nici concluzia indreptatita asupra valorii literare a cartii. Singurul lucru cu care nu am fost de acord a fost pasajul de final care nu avea ce cauta acolo pentru ca arunca o umbra asupra calitatii tale de critic obiectiv, care judeca o carte exclusiv pe baza unor criterii literare. Ori daca tu te declari filosemita cum sa mai am eu incredere ca o sa fii obiectiva atunci cind vei vorbi despre carti scrise de autori de origine vereiasca ? Parea ca-ti ceri scuze ca ai descoperit ca Norman Manea e un scriitor prost. N-ai de ce, tu trebuie sa fii nu filoetnie ci filocalitate, cuvint (cu aparenta ridicola) pe care l-am inventat pe moment pentru a-i desemna pe cei care sint iubitori ai calitatii.
Eu am pus prima oara mina pe o carte de Norman Manea cu multi ani in urma si era atit de proasta incit ii tin minte si acum numele, “Plicul Negru”. Dar trebuie sa recunosc ca inainte de ea ii citisem pe colegii de generatie literara ai lui N.M (Marin Preda, Eugen Barbu, Fanus Neagu, Stefan Banulescu, Alexandru Ivasiuc, etc.) si pe linga acestia Norman Manea nu-si gasea locul. El n-a fost in nici un fel marginalizat in Romania, practic nu se ridica la valoarea colegilor de generatie.
Nu ma mira ca N.M. a primit premiul “Medicis Etranger”, pentru ca in general cartile care vorbesc despre Holocaust sint favorizate din start la primirea de premii. Nu m-ar mira nici daca ar primi premiul Nobel, oricine studiaza lista de laureati Nobel ( http://nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/ ) isi da seama ca procentul de scriitori de origine evreiasca este exagerat incepind cu anii 1970, deci este clar ca juriul ii favorizeaza (pentru cei care vor sa afle motivul recomand citirea lui Norman Finkelstein, evreu la rindul lui). Numai in ultimii 5 ani avem trei astfel de scriitori (Imre Kertész - 2002, Elfriede Jelinek - 2004, Harold Pinter - 2005), asupra valorii carora nu ma pronunt pentru ca nu i-am citit, dar ma indoiesc ca vreunul se apropie de valoarea lui Vargas Llosa. In plus cam toti laureatii din tarile Europei de Est sint si ei de origine evreiasca. Lucrurile astea pot fi verificate usor cu Wikipedia unde la fiecare scriitor sint date si amanunte biografice, inclusiv originea etnica. Aceasta selectie pe criterii etnice, la fel ca si cea pe criterii de rasa sau religie (scriitori negri ori musulmani) a facut ca premiul Nobel sa devina un fel de Miss Univers, adica un spectacol jenant, dirijat de agende politice. Din cauza asta premiul si-a pierdut relevanta si s-a transformat intr-un fel de recompensa baneasca pentru cei care scriu conform cu “linia politica” trasata la acel moment. Vezi si cazul ultimului laureat, turcul Orhan Pamuk despre care toata lumea a aflat din mass-media ca facut unele remarci despre Genocidul Armenilor care nu au fost pe placul politicienilor turci. Atunci cititorul potential ce sa mai creada, ca Pamuk e un scriitor bun si merita sa-i citeasca sau e un scriitor mediocru care s-a facut remarcat prin pareri neortodoxe la adresa unor evenimente istorice ?
Ca sa revin la Norman Manea nu pot decit sa fiu surprins de parerea lui Mircea Pricajan (despre care aflu de pe internet ca e si el scriitor) care se declara multumit daca N.M. ar primi premiul Nobel. Ei bine aceasta eventualitate ar fi o binefacere pentru politicieni (mai ales pentru cei ce activeaza in domeniul culturii) si o nenorocire pentru cultura romana. De ce ? Foarte simplu. Sa presupunem ca N.M. va lua premiul Nobel, premiu care si-a pierdut relevanta in ce-i priveste pe cunoscatorii literaturii, dar si-a pastrat-o pentru cei care au citit putin si pe care ii mai impresioneaza o stampila cu “laureat al premiului Nobel” pusa pe coperta cartii. Deci vor exista oameni obisnuiti din USA, Franta, Germania, Anglia, China, etc. care vor cumpara o carte de-a lui si se vor apuca s-o citeasca. Norman Manea nu e un scriitor bun, deci in mod sigur nu va fi nici pe placul cititorilor straini, cum nu a fost nici pe al celor romani. Insa pericolul e altul. Acesti cititori isi vor zice : “Daca acest N.M. este socotit cel mai bun scriitor roman in viata si nu scrie deloc bine, atunci ceilalti scriitori sint in mod sigur niste dezastre, deci ma voi feri sa mai cumpar carti de scriitori romani”. Si cititorii respectivi vor trece impasibili pe linga traducerea romanului “Orbitor” al lui Cartarescu care poate se gaseste in aceeasi librarie cu cartile lui N.M. Iar cultura romana va avea un premiant Nobel, dar isi va pierde din prestigiu, poate in mod iremediabil.
noiembrie 30, 2006 at 10:51 am
jders, scuza-ma, dar, chiar daca nu m-ar bucura nici pe mine peste poate o eventuala castigare a Nobelului de catre NM, as simti totusi o doza mare de mandrie. ar insemna ca suntem in sfarsit luati in seama. indiferent din ce punct de vedere. prestigiul literaturii romane? cum ar putea sa-l stirbeasca o asa eventualitate cand el nici nu prea exista? ghinionul nostru daca primul roman nobelizat ar fi unul pe care romanii nici nu-l cunosc, care si-a castigat faima in strainatatzuri. si, crede-ma, chiar e cunoscut in lume NM. cata vreme noi vom continua sa le punem piedici inca din tara potentialilor propusi, asa ne trebuie! suntem inca o cultura mica, dar nu prin expresie culturala, ci prin manifestarile conexe. ba nu, revin, m-as bucura foarte mult daca NM ar lua Nobelul. am zis!
noiembrie 30, 2006 at 2:48 pm
lida, uite, de ex inca nu am citit imre kertesz, iar pe pamuk l-am cumparat inainte sa ia nobelul si dupa ce l-a luat parca mi-a mai trecut pofta
dar pe Weyergans l-am citit exclusiv din cauza premiului, ma rog, sigur ca-ti stirnesc curiozitatea premiile…
jders, mama, ce comentariu lung!
“Ori daca tu te declari filosemita cum sa mai am eu incredere ca o sa fii obiectiva atunci cind vei vorbi despre carti scrise de autori de origine vereiasca ?”
- Pai simplu, sa stii ca nu sint numai filosemita, ci si feminista, si ecologista (cu doar putina exagerare), si pro-choice, si ateu convins si mai am si alte convingeri care oripileaza pe unii.
Dar feminismul nu ma opreste sa consider ca o carte scrisa de o femeie e ingrozitoare
, ateismul nu ma face sa arunc biblia - a, uite o chestie peste care nu pot sa trec: halu’ in care ador eu animalele m-a cam facut sa ma oripilez la “Pasarea vopsita”…
Despre Pamuk deocamdata inclin sa cred ca e un scriitor bun, asa zic unii a caror parere o respect. Nobelul face si el ce poate. Nu am nimic impotriva sa-l cistige Norman Manea, in conditiile in care si tu spui ca nu e un premiu exclusiv literar! (Ar fi si greu sa fie, sa-l selectezi pe “cel mai bun” nu e chiar asa de simplu) Cum a zis si Mircea, nu prea are ce prestigiu sa ne distruga… Partea buna ar fi ca Romania nu are o imagine chiar asa de proasta la Norman Manea, de altfel. Jerzy Kosinski a facut Polonia albie de porci! Ro in viziunea lui NM e o tara cu “farmec”, cu crestini care-si risca viata pt un evreu sau altul, cu scriitori interesanti, cu o viata literara vie, dinamica si chiar picanta. Iar partea “rea” din imaginea pe care o face el patriei noastre mult-iubite nu e deloc ne-realista. Deci, n-ar fi chiar asa de naspa!
Cit despre cititorii straini care vor renunta sa mai citesca altceva de vreun roman, nu stiu, zau… De gustibus… Si in afara de asta “Intoarcerea huliganului” contine date, informatii, portrete samd interesante, care pot stirni curiozitatea. Si pasaje emotionante. Si, ce s-o mai lungim, povestea nu e de colea.
In fine, om trai si-om vedea.
noiembrie 30, 2006 at 3:26 pm
Repet parerea mea cum ca premiul Nobel si-a pierdut din importanta din cauza ingerintelor politice. Insa si mai important, nici un premiu nu mai poate indrepta in ziua de azi masele de cititori catre un scriitor sau altul. Acum avem internetul si daca vrem sa stim mai multe despre un scriitor ii cautam numele cu Google si in cazul ca e relativ cunoscut gasim o droaie de recenzii despre el, unele de la critici literari de profesie, altele de la blogheri specializati in literatura (cum e cazul de fata) si in sfirsit unele de la cititori obisnuiti care-si dau cu parerea in cadrul multelor comunitati de iubitori de literatura existente pe internet. Cine se mai ia acum inainte de a cumpara o carte exclusiv dupa recenziile prezentate la TV, radio sau in revistele de literatura face o mare greseala. Nu spun ca ele nu trebuie luate in seama, dar importanta lor e in scadere pentru ca si in literatura exista “grupuri de interese” care vor sa-si promoveze oamenii si o fac tocmai prin intermediul mass-mediei clasice. Ultima oara cind am ascultat parerea unui critic literar expusa la TV am avut de regretat. Acum vreo citiva ani criticul literar care prezinta carti la ProTV (”omul cu cartea” parca) a spus despre romanul “Puppa Russa” a lui Gheorghe Craciun ca este produsul unui “scriitor matur” sau cam asa ceva. Am rasfoit cartea intr-o librarie si la prima vedere nu mi-a placut, dar am zis sa-i dau o sansa, mai ales ca acel critic o laudase. Evident ca nu am reusit sa citesc cartea care este foarte prost scrisa si plina de clisee. De atunci nu am mai vizionat emisiunea criticului respectiv si pina nu apuc sa rasfoiesc eu insumi o carte pe indelete, nu o cumpar. Iar internetul are si el un rol in luare deciziei de cumparare. Acum o singura editura permite “rasfoirea virtuala” a cartilor (sint prezentate citeva pagini din care iti poti face o parere despre stilul scriitorului), dar in maximum trei ani o vor face toate.
Revenind la Norman Manea, eu cred ca nici el nu isi inchipuie ca un premiu Nobel ii va garanta un loc de frunte in literatura romana, si sint absolut sigur ca el isi cunoaste valoarea adevarata, nu pe cea pe care vor sa ne-o impuna unii prin premii, care nu sint in ultima instanta decit metode de promovare ce tin de marketing. Iar prin marketing se incearca promovarea multora care nu au valoare, un exemplu stiut de toata lumea fiind muzica usoara. Dar mai este ascultat un cintaret care a primit nu stiu cite premii MTV si peste zece ani ? Destul de greu de crezut. Asa stau lucrurile si cu scriitorii. Degeaba ai luat un premiu daca nu iti mai deschide nimeni cartile peste zece sau douazeci de ani. E un proverb cu furatul caciulii in intelepciunea populara romaneasca si cred ca el se aplica perfect in cazul de fata. Nu e nevoie de cineva care sa cistige un premiu, e nevoie eventual de cineva reprezentativ pentru literatura romana care sa cistige premiul respectiv.
Lucia, eu nu as promova un scriitor ca Norman Manea care are un stil sec, aproape jurnalistic, stil care se observa si in cartea recenzata de tine. Este vorba totusi de un premiu pentru literatura, nu pentru cronica istorica. Sincer, nu imi pasa daca un scriitor critica Romania si ofera o imagine sumbra a ei atita timp cit o face cu talent literar. Unii din scriitorii sud-americani au oferit o imagine de cosmar despre tarile lor aflate sub dictaturi militare si nu cred ca i-a condamnat nimeni pentru asta. Iar imaginea unei tari nu se mai face in ziua de azi prin intermediul romanelor, oricine poate sa calatoreasca in mod real sau virtual (prin internet) in tara respectiva, si sa-si faca singur o parere.
noiembrie 30, 2006 at 5:05 pm
jders, perfect de acord mai ales la ultimul pasaj (cu observatia ca io nu promovez pe nimeni, in primul rind pentru ca nu pot
)
n-am citit Puppa russa, dar am auzit si de foarte bine si de rau de cartea asta. Pina n-o citesc, habar n-am.
decembrie 1, 2006 at 4:41 pm
bai, Puppa e ceva de groaza.Mai skrisei eu ceva d mult de ea, prgateste-te de un roman-comunist-enumeratzie
decembrie 6, 2006 at 5:54 pm
Draga Jders ma iau si eu de tine :D.
Deci: „Acum o singura editura permite «rasfoirea virtuala» a cartilor (sint prezentate citeva pagini din care iti poti face o parere despre stilul scriitorului), dar in maximum trei ani o vor face toate.“.
Multumesc! Dar zi te rog Editura Polirom. Stiu ca noi il editam pe Norman Manea. Poate asta te-a convins sa nu spui numele in „casa spinzuratului“. Si nu e una e doua. Ca si pe http://www.cartearomaneasca.ro se regaseste aceeasi facilitate.
Si sa te auda cine trebuie si maxim in trei ani sa aiba toate editurile din Romania aceasta facilitate pe online in ceea ce priveste rasfoitul.
Eu imi permit sa fiu profet si sa declar ca maxim doua-trei poate vor avea aceasta inspiratie sa faca o asemnea mutare. Sper Humanitas, Paralela 45 (care are site-ul in reconstructie – astept minunea) si Rao.
Cit despre mediile de informare si clacile de critici literari… Ce sa mai zic. De gustibus. La asta se rezuma tot. Daca cititorului ii place sau titlul se vinde, atunci e clar: cartea e buna. (Oricit de rea/ proasta si alte alea ar fi).
iunie 19, 2007 at 11:02 pm
iaca am citit-o si eu pina la urma si ma bucur. de auzit macar cred ca aici am facut-o, asa ca multumesc, luciat!
iunie 19, 2007 at 11:56 pm
ma bucur ca Luciat ii da premiul Nobel lui Mircea Ivanescu. e si preferatul meu. din pacate, nu-l va lua, pentru ca nu are nici o vizibiltate externa, nu iese din tara, nu scrie editoriale in The New Yorker sau TLS, asa cum face Pamuk, n-a avut nici un proces in Romanica. ii lipsesc si traducerile in tari importante. la fel s-a intamplat si cu Gellu Naum - un poet urias.
Norman Manea e foarte aproape de Nobel, are o buna vizibilitate. circula, aduna premii pregatitoare, are prieteni influenti si scrie o literatura de buna calitate, cu un desen tematic clar, care se citeste excelent in traducere…
Daca ia premiul NM in acesti ani, Mircea Cartarescu va trebui sa mai astepte…
Mai incolo eu ma gandesc si la Matei Visniec, care mi se pare un concurent redutabil.