Prilej aniversar

Nici nu stiti de ce-ati scapat pe ziua de azi. Pentru ca n-am terminat inca Teodosie cel Mic si deci nu pot sa opinez pe marginea cartii asteia minunate, stind eu si gindindu-ma despre ce sa scriu era cit pe ce sa va ofer parerile mele intelepte despre meciul Patapievici-Vadim de ieri, plus niste consideratiuni despre un articol dintr-un ziar de sport („Fanatik”, 12 decembrie – „O hidosenie: sportul feminin”). Acum puteti sa respirati usurati: o urma de bun-simt m-a facut sa ma razgindesc. (O singura scapare: in caz ca-l cunoaste cineva pe Constantin Dinu, semnatarul articolului respectiv, va rog frumos sa-i transmiteti din partea mea ca e un dobitoc.) V-au ajuns cu siguranta parerile mele despre BOR si solutia crizelor existentiale! La ora la care insir aceste rinduri, statisticele mele din wordpress afiseaza un numar de 1000 de comentarii la cele 70 de insemnari cu care v-am delectat, v-am enervat sau v-am facut sa cascati pina acum. 1000 e o cifra care se califica numai bine pentru un prilej aniversar, deci o aniversez. OK, nu stiu cit la mie reprezinta propriile mele comentarii, da’ ce mai conteaza?  

Cum n-am nici cea mai mica idee citi vizitatori unici am avut (ca lu’ wordpress i se pare irelevant), pot sa va spun doar ca de pe 13 august, de cind am deschis blogul asta (dar m-am apucat de postat aici pe bune de pe 5 septembrie), am primit un total de 38.171 de vizite. Pe blogul initial, de pe weblog.ro, pe care am postat intre 14 mai si 5 septembrie, s-au adunat 24.092 vizite si 776 de comentarii. Asta face un total de 62.263 de vizite si 1776 de comentarii. In sapte luni. O fi mult? O fi putin? Habar n-am. Mie mi se pare foarte mult. Mai ales ca, va spun sincer, nu ma asteptam, cind m-am apucat de blogarit, sa ma bage in seama cineva. Drept pentru care multumesc frumos tuturor celor care isi pierd timpul ca sa afle ce mai citesc eu.  Aj mai vrea si sa-mi iau angajamentul solemn sa va scutesc pe viitor de consideratiunile mele pe marginea problemelor grave ale omenirii, da’ nu poti sa stii niciodata cind te apuca, deci nu pot decit sa promit ca o sa ma straduiesc, fara sa bag mina in foc c-o sa si reusesc.

Explore posts in the same categories: diverse