Jders despre pretul cartilor
Am primit un comentariu foarte mare la o insemnare precedenta, „Autori”. M-am gindit sa-i dau copy si paste si s-o fac insemnare separata, in caz ca nu se supara autorul. Daca nu e de acord, o s-o sterg. Eu nu prea mai am nimic de spus la subiect, nici nu ma pricep – va las pe voi sa discutati, daca va vine 
(Nu stiu cum sa fac o lista cu “comentarii recente” pe pagina principala a blogului, din pacate. Daca stie cineva si e dispus sa ma ajute, multumesc anticipat.)
jders Says:
January 3rd, 2007 at 10:46 am e
Ziceam eu bine ca era nevoie de o insemnare separata pentru a se discuta problema costurilor produselor culturale (carti in primul rind, dar se putea discuta si despre altele). Vad doua greseli care se fac in legatura cu mine, prima ca se presupune ca eu sint unul din cei care prefera cartile electronice (cam ca Bill Gates care preconiza un viitor fara carti de hirtie, lucru care evident ca ii avantajeaza afacerea), iar a doua ca doresc sa nu platesc nimic (sau aproape nimic) pe cartile din hirtie. Asa ca trebuie sa precizez ca prefer cartile tiparite pe hirtie, pentru ca sint mai odihnitoare pentru ochi, indiferent de cit de bun e monitorul folosit. Si mai precizez ca eu doresc sa dau un pret corect pe o carte si nu unul umflat dupa bunul plac al proprietarului de editura care se prevaleaza de faptul ca are exclusivitate pentru un autor sau un titlu. Monopolul nu e bun decit pentru cei care vind produse, nu si pentru cei care le cumpara.
Lucia, argumentul tau prin care faceai o paralela intre exclusivitatea retetelor de parfumuri (sau de bauturi) si exclusivitatea publicarii unor carti de catre edituri nu este deloc valabil. O reteta de parfum este proprietatea firmei care produce parfumul respectiv, fiind inventata de unul din angajatii ei dar patentata de firma, nu de autor, care isi cedeaza complet drepturile asupra inventiei sale. Autorul cartii nu isi cedeaza de obicei drepturile de autor editurii (chiar daca a primit in prealabil bani pentru a scrie cartea), ci face un contract in care stabileste ca publicarea cartii se va face pentru un anumit numar de ani in mod exclusiv de catre editura in cauza, dupa care e liber sa faca orice doreste cu cartea, inclusiv sa o puna pe internet pentru descarcare gratuita (sint destule cazuri din astea). E mult de discutat despre drepturile de autor si despre patente ca si despre modul in care ele sint puse in discutie in acesti ani (de ex. se doreste de catre multa lume scurtarea perioadei in care se platesc aceste drepturi - vezi cazul recent cu Beatles - http://news.bbc.co.uk/2/hi/technology/4724664.stm ).
Dar legat de retete, acestea nu sint pe vecie proprietatea unei singure companii decit daca li se pastreaza secretul. Companiile de medicamente de exemplu nu au drept de exclusivitate asupra unui medicament pe care l-au descoperit decit pe o perioada limitata, de maximum 20 de ani. Dupa ce trece perioada oricine poate sa produca medicamentul si pretul lui scade vertiginos http://en.wikipedia.org/wiki/Generic_drug ). Deci nu se pot compara cartile cu parfumurile, bauturile sau medicamentele, situatia e complet diferita. Tiparirea cartilor la imprimanta personala e o solutie foarte buna si din ce in ce mai putin costisitoare. Faptul ca ea nu le convine editurilor e o alta poveste, dar oricum vor trebui sa se obisnuiasca cu ideea si sa incerce sa o faca profitabila si pentru ele. Casele de productie din lumea muzicala au fost lovite in plin de fenomenul MP3 si au fost nevoite sa se adapteze la el, chiar daca asta nu le-a convenit. Era (si inca este dealtfel) mult mai profitabil ca o casa de productie sa vinda un album de 8-10 melodii cu 15 USD, decit sa vinda fiecare melodie de pe album la bucata cu cite 1 USD fiecare (la magazinele de genul iTunes). Asta si pentru ca in general lumea nu mai cumpara de pe un album decit maximum 4 melodii in format electronic, cele mai bune. Pe de alta parte casa de productie nu mai are cheltuieli cu producerea fizica a albumelor si cu comisoanele catre magazinele din caramida.
Cred ca si editurile vor trebui sa se adapteze la distributia electronica pentru ca din ce in ce mai multi oameni vor prefera sa-si tipareasca la imprimanta unele carti. Sigur ca pentru o carte buna sau cu multe poze va fi mai indicata cumpararea din librarie, dar din ce in ce mai multe carti se vor preta la tiparirea “casnica”. De exemplu sa zicem ca apare o carte de interviuri cu o celebritate a momentului. Editura va dori sa o vinda in librarie sa zicem cu X lei. Dar de ce nu ar fi posibil sa o vinda si in format electronic cu X/2 lei si cumparatorul s-o citeasca pe calculator sau s-o tipareasca el insusi ? Parerea mea este ca se va ajunge la asa ceva mai repede decit se crede, pentru ca oricum cartea tiparita pe hirtie va fi trecuta in format electronic si va circula pe internet pe siturile pirat, retele P2P si torente. Deci ce va prefera editura, sa-i piarda pe cititorii care nu vor sa dea X lei pe carte sau sa le-o ofere la un pret mai scazut ?
Cit despre casa plina de foi A4 nu vad care e problema, mai ales daca nu e vorba de carti esentiale, ci de unele pe care e posibil sa le arunci dupa ce le-ai citit. Multi din cei care citesc aceste comentarii au citit cel putin o carte tiparita la imprimanta si multiplicata la copiator, asa cum circulau cartile interesante inainte de 1989. Multiplicarea ilegala a unei carti electronice (a fisierului sau a cartii tiparite) e o alta problema si merita si ea o discutie, dar oricum editurile trebuie sa adopte difuzarea electronica pentru ca nu vor avea ce face. Cartile audio sint o idee extraordinara si ele vor avea un mare succes mai ales in ce priveste volumele neliterare. Asta pentru ca o carte audio poate fi “citita” in timp ce faci o alta activitate (curatenie, condus masina, mincat, etc.). Bineinteles ca succesul audiocartilor va depinde si de pretul lor.
Michael Haulica, e bun sfatul tau de a-mi gasi pe cineva din interiorul unei edituri pentru a afla cum se fac preturile dar cred ca nu e necesar cind avem pe acest blog oameni care ma pot lamuri. Unul a facut-o deja, e vorba de H.N.U. (Hnu) de la Millenium Press. E clar pentru toata lumea ca nu exista de fapt un algoritm general pentru alcatuirea pretului cartilor si ca din cauza drepturilor de exclusivitate fiecare editura face ce vrea si stabileste un pret care de multe ori nu are o legatura prea strinsa cu costurile efective de productie. Am dat exemplul cu Micul Print pentru ca demonstreaza lipsa de corelatie intre costurile de productie si pretul final. MP e o carte cunoscuta, nu e nevoie de mari cheltuieli de promovare, drepturile de autor sint probabil foarte mici (cartea e scrisa cu saizeci de ani in urma), traducerea nu ridica probleme deosebite (practic as putea s-o fac si eu care nu sint traducator profesionist), dimensiunile cartii sint mici (este vorba mai degraba de o brosurica, nu de o carte in adevaratul sens al cuvintului), nu e nevoie de un ilustrator (Saint-Exupery a adaugat desenele sale in carte, desene care fac parte integranta din ea). Cu toate astea pretul cartii e de 34 de RON, pret care mie mi se pare mult prea mare pentru aceasta carte si care oricum nu poate fi justificat prin nici un algoritm, ci doar prin faptul ca editura RAO are drepturi de exclusivitate asupra traducerii lui Saint-Exupery in romana si poate impune ce pret vrea. Cit despre o editie brosata a cartii e posibil sa existe, dar editura a scos recent exclusiv o editie legata si e putin probabil sa mai fie pe piata exemplare brosate scoase acum citiva ani.
Editurile romanesti scot intr-adevar carti pentru cititorii in limba romana, dar nu asta era aspectul pe care voiam eu sa-l scot in evidenta. Eu voiam sa spun ca daca pina acum o editura romaneasca nu avea nici un fel de concurenta in ce priveste o carte pe care o publica si putea sa stabileasca orice pret dorea, odata cu aparitia supermagazinelor electronice care livreaza pe tot globul lucrurile s-au schimbat. Hai sa luam ca exemplu o carte publicata la Londra despre printesa Diana si aparuta imediat dupa moartea ei. Atunci (deci acum 10 ani) singura posibilitate pentru o cititoare romanca era fie sa astepte traducerea cartii, fie sa o cumpere cind se ducea la Londra. Dar acum o carte scrisa despre o celebritate a momentului poate fi cumparata direct de pe Amazon.com, deci nu mai e nevoie sa se astepte traducerea ei. Evident trebuie sa stii engleza, dar pentru orice carte fara mari pretentii literare e suficienta o cunoastere superficiala a limbii straine. Asa ca o editura romaneasca ce doreste sa publice o traducere din engleza nu mai poate fixa ce pret are chef, pentru ca daca pretul e mai mare decit al editiei originale + cheltuielile de transport atunci o parte din potentialii cumparatori isi vor lua originalul de pe Amazon.com. Nu mai spun de cei care vor lua exemplare uzate de pe Amazon.com al caror pret e inca si mai mic.
Cum o sa se descurce editurile romanesti in noua situatie nu pot sa spuna decit cei care lucreaza acolo, cert e ca daca nu se adapteaza la realitatea comertului electronic vor avea mult de pierdut. Ceea ce spune Michael Haulica ( ” Nu neg ca exista pt fiecare editura si titluri pt care s-a mai umflat pretul. Dar piata e libera: nu va convine, nu le cumparati ” ) nu mai e valabil pentru cartile traduse din limbi straine. Piata nu numai ca e libera, dar ea este si globala, deci daca nu imi convine pretul editurii romanesti pot sa cumpar cartea de pe Amazon.com noua sau uzata.
PS 1 : Cei care vor sa afle niste pareri mai “neortodoxe” despre drepturile de autor si patente (legat in principal de softuri, dar nu numai) pot asculta netcastul (podcastul) de la adresa http://mirror.linuxquestions.org/pub/archive/tllts/tllts_165-11-01-06.mp3 (26 MB). Contine o discutie cu Richard Stallman, presedintele FSF (Free Software Foundation).
PS 2 : Suzi, ma bucur sa aflu ca exista si altii care gindesc ca mine, ai surprins exact ceea ce altii se fac ca nu vad, anume nepasarea editurilor mari fata de cei cu venituri mai reduse. Uv, tu ai multe de spus, ar trebui sa-ti faci blog, dar nu unul cu recenzii, ci unul care sa fie specializat pe discutiile in contradictoriu pe teme culturale (discutii purtate bineinteles pe un ton civilizat). Un astfel de blog lipseste in momentul de fata si e mare nevoie de el.
PS 3 : Lucia, ar trebui sa pui pe pagina-gazda (principala), undeva in dreapta o rubrica separata care sa contina o lista a ultimelor comentarii, sint aproape sigur ca WordPress are o astfel de facilitate. Asa va afla lumea cind se posteaza comentarii noi la unele insemnari mai vechi.
ianuarie 3, 2007 at 11:25 am
Dashboard -> Presentation -> Sidebar Widgets
E un widget numit “Recent Comments” pe care-l târâi din cutia de jos în sidebar-ul din stânga (de preferat cât mai sus, ca să fie vizibil fără scroll). Salvezi şi verifici.
ianuarie 3, 2007 at 11:46 am
multumesc, am facut ce-ai zis tu, sper ca a iesit bine
ianuarie 3, 2007 at 1:39 pm
Perfect. Dacă apeşi pe butonul din dreapta widgetului (tot la pagina la care l-ai băgat în sidebar) poţi să configurezi numărul de comentarii afişate (5 e cam puţin la traficul tău).
ianuarie 3, 2007 at 5:40 pm
multumesc mult din nou. Am facut-o si pe asta
Oare de ce n-oi fi intrebat eu mai de mult??
daca mai ai sugestii vreodata ar fi minunat, ca io nush ce am de nu ma prind singura
ianuarie 4, 2007 at 1:37 am
Discutia e lunga si mi se pare ca fiecare are - partial - dreptate. Unele carti sunt prea scumpe, da. Cazul “Micului Print” de 34 lei e totusi, clar, o extrema. Cartea de 1 euro de la Polirom e si ea o extrema (cealalta), ca si cartea de miercuri de la “Cotidianul”. Pe la mijloc poate incepe discutia adevarata.
Eu as prefera mai intai sa comparam mere cu mere. O editie noua a unei carti obisnuite in engleza costa vreo 20 de dolari. O editie noua a unei carti obisnuite in romana nu ajunge la atat. Chestia cu salariile lor si ale noastre nu tine - sau, daca ar fi valabila la carti, ar trebui sa fie valabila si la masini, celulare, electronice in general (care sunt mai costisitoare in Romania decat in Occident!).
Apoi: copia xerox NU e gratis. Hartia costa, tonerul costa. Gratis inseamna, eventual, sa o xeroxezi la firma, la scoala, la o institutie oarecare. Adica sa furi (concret) ceva din alta parte - sa-ti plateasca altii cartea. E drept, la un pret mai mic. Si cu pretul unei lecturi mai incomode (Am xeroxat si eu carti, stiu despre ce vorbesc).
Trei: curios, toata lumea pare sa vorbeasca de optiunea “lectura in romana” (adica traducator platit de editura, copyright, cheltuieli de editare) versus “lectura in engleza” (eventual cu download gratis, imprimare pe A4 etc.). Nu cred ca toti cititorii de literatura se limiteaza la carti in engleza. Asadar, daca gasesc gratuit pe net un roman bun spaniol, francez, suedez, maghiar, rusesc… ce fac? Il scot la imprimanta si…? Ori sunt poliglot, ori platesc un traducator.
Pana la urma, e nevoie de traducatori, care sa fie platiti pentru munca lor. De edituri, care sa cumpere copyright. De tipografii, de librarii.
De-aici incolo se mai poate discuta si despre preturi. Depinde de editura: nu poti impiedica un nebun sa vanda un kil de carti cu zece milioane. Dar poti imprumuta carti de la biblioteca. De la prieteni. Nu-i nevoie sa ai totul in biblioteca personala. Exista si anticariate - excelente. Iei carti de anul trecut la preturi reduse cu 75%. E ca un fel de meci. E normal ca editurile sa vrea sa castige mai mult, iar eu, cititorul, sa vreau sa platesc cat mai putin.
Pe o piata normala cine umfla preturile excesiv piere. Daca n-are cumva o strategie. Cat timp editurile merg, se pare ca au si strategie, si public. Exista oameni care dau 50 lei noi pe o carte sau se jeneaza sa cumpere carti de la reduceri, de la anticariat… Ca sa nu mai vorbim de ideea de a tine in biblioteca coli A4 legate cu capse sau sfoara! Si oamenii astia sunt tot public cititor, ca si restul.
ianuarie 4, 2007 at 9:39 am
“Exista oameni care dau 50 lei noi pe o carte sau se jeneaza sa cumpere carti de la reduceri, de la anticariat… Ca sa nu mai vorbim de ideea de a tine in biblioteca coli A4 legate cu capse sau sfoara!” - ino
Eu una, de exemplu, am oroare de cartile din anticariat. Nu suport gandul sa am o carte, in biblioteca personala, care sa fi trecut inainte prin nu stiu cate maini. Imi plac carti noi, imi place sa pierd ore-n sir prin librarii, imi place mirosul cartilor “proaspat” tiparite. Si ma consider norocoasa ca momentan pot sa-mi permit sa-mi satisfac aceasta …hmm… obsesie. Pradoxal, nu am absolut nimic cu cartile pe care le imprumut de la biblioteca sau de la prieteni. Acele carti le dau inapoi, nu imi raman mie.
Cat despre o biblioteca cu “coli A4 legate cu capse sau sfoara”, pentru mine e ceva de neconceput!
ianuarie 4, 2007 at 11:41 am
Am reusit sa supar pe citiva prin afirmatiile mele care par a fi indreptate impotriva editorilor de carte. In fapt eu nu am nimic cu ei, asa cum am spus continui sa cumpar carti si le prefer pe cele traduse in romana. Dar asta nu inseamna ca accept preturile cartilor fara sa imi pun si eu citeva intrebari. Eu recunosc faptul ca ma intereseaza exclusiv continutul cartii si mai putin (sau aproape deloc) aspectul sau grafic. Asta ma face sa nu resping din start nici macar cartile tiparite “casnic” in format A4, legate la modul artizanal. Acestea din urma au un mare avantaj, deloc de neglijat, anume ca poti seta singur marimea literelor atunci cind le scoti la imprimanta (unele carti tiparite de edituri au literele prea mici si asta e un aspect deranjant pentru ochi).
Bun, sa revenim la problematica principala, anume pretul cartilor de literatura (nu iau in discutie cartile cu tematica stiintifica sau tehnica). Cred ca nu sint singurul care a observat ca in Romania nu exista o colectie de carti de literatura ieftine. Nu ma refer aici la o colectie de carti proaste, ci la una de carti bune, insa tiparite cu costuri mici care sa se reflecte in pretul final al cartilor, care sa fie si el mic. Deci pe scurt o colectie pentru pasionatii de literatura, adica pentru marii consumatori de literatura care ciumpara carti pentru uzul personal nu pentru a le face cadou altcuiva. In Romania marile edituri care scot carti de literatura (Polirom, Humanitas, RAO) au uitat complet de acest segment de populatie, extrem de important pentru cultura unei tari. Aceste edituri se adreseaza aproape exclusiv donatorilor de carti, adica acelora care cumpara carti pentru a le face cadou. Si pentru ca atunci cind faci un cadou nu te uiti la bani, editurile si-au zis ca nu ar fi rau daca ar umfla preturile cartilor. Incep deja sa aud strigate indignate care ma fac “comunist” sau ” nostalgic dupa colectia >”. Ei bine cartile ieftine destinate pasionatilor de literatura nu sint o inventie comunista, ele au existat dintotdeauna si in economiile de piata.
Am sa dau exemplul colectiei “Folio” ( http://www.gallimard.fr/collections/folio.htm ) de la cea una din marile edituri franceze, Gallimard. In pagina a carei adresa am dat-o sint scrise urmatoarele :
Nombre de nouveautés dans l’année : 105
Ventes nettes annuelles : 12 millions d’exemplaires
Prix de vente moyen : 4,6 EUR (de 2 à 13,50 EUR, réparti en vingt catégories)
Cu alte cuvinte aceasta colectie (de carti bune, atentie) cu 105 titluri pe an are carti cu pretul mediu de 15, 4 RON (4,6 x 3,35), pret pe care nu-l gasesti in Romania decit la foarte putine volume.
Pentru ca discutia de la insemnarea “Autori” a stirnit foarte multe pasiuni si eu am fost intr-o evidenta minoritate din punct de vedere al parerilor exprimate am incercat sa vad daca nu cumva gasesc pe internet vreun articol despre pretul cartilor. Si cum cine cauta (cu Google) gaseste am dat de un articol din anul 2002 publicat in revista electronica Salon : http://dir.salon.com/story/books/feature/2002/12/03/prices/index.html
Am sa dau doua fragmente mici din el cu recomandarea sa fie citite toate cele trei pagini ale lui. Articolul dezvaluie modul de alcatuire a preturilor, dar si trucurile facute de edituri pentru a da impresia ca pretul scade, cind in fapt el creste.
“It’s just too expensive,” one Chicago book buyer said recently at a Barnes & Noble, putting down the new hardcover by a favorite author, Chuck Palahniuk, even though it was discounted 20 percent. “I used to buy more books and be willing to try new authors. But you don’t know if the book’s going to be good or not and it’s too expensive to try something new or even an author I usually like.”
“Another way Cader’s “paradigm shift” might come about is through the evolution of the entire publishing industry. Epstein envisions a huge change in the way books are sold as a result of new technology, specifically print-on-demand machines that can produce a bound copy of any book either while the customer waits or to be picked up after an order is placed online. With the elimination of the costs of inventory, shipping, returns and distributors’ markups, the price of books would go down and authors might make more money from their work.”
ianuarie 4, 2007 at 12:15 pm
“cred ca nu e necesar cind avem pe acest blog oameni care ma pot lamuri. Unul a facut-o deja, e vorba de H.N.U. (Hnu)” - se pare ca n-ai prea inteles ce-a zis el
“Ceea ce spune Michael Haulica ( ” Nu neg ca exista pt fiecare editura si titluri pt care s-a mai umflat pretul. Dar piata e libera: nu va convine, nu le cumparati ” ) nu mai e valabil pentru cartile traduse din limbi straine. Piata nu numai ca e libera, dar ea este si globala, deci daca nu imi convine pretul editurii romanesti pot sa cumpar cartea de pe Amazon.com noua sau uzata.” - e vreo diferenta intre “nu va convine, nu le cumparati” si “daca nu imi convine pretul editurii romanesti pot sa cumpar cartea de pe Amazon.com”?
ianuarie 4, 2007 at 12:35 pm
Tot vorbesti despre exclusivitatea pe care se bazeaza editurile. Nu editurile romanesti au inventat exclusivitatea asta. Prin contractul facut intre editura si autor, acesta acorda licenta de publicare a cartii respective, contra unui avens de x, un procent din vinzari din tirajul de… samd. Si pentru cartea aia nu mai face ciontract cu alta editura. Ce spui tu e frumos - ca orice editura sa poata tipari orice carte - dar, deocamdata, aste-as regulile pietii. Frumos ar fi si pentru autor care, in loc de x USD de la o editura ar primi ceva mai putin de la zece edituri. Dar uite ca nu functioneaza asa. Ba mai mult: regula zice ca daca o editura publica o carte a unui autor, are optiune pentru toate cartile acelui autor. Asta daca vrea. Daca nu, evident, poate intra pe fir o alta editura (pentrucelelalte carti). Evident mai sint si exceptii: de pilda, la noi, Stephen King e publicat de trei edituri. Probabil prin agenti diferiti (ca se mai intimpla si de-astea: un agent are doar anumite carti ale autorului, celelalte fiind la alt agent). S-au mai vazut la noi si autori care au trecut de la Univers la Plirom si de acolo la Humanitas. Dar aici e o alta miscare, nu vreau sa intru in detalii pentru ca nu le cunosc, am doar banuieli si nu pot vorbi din ce imi imaginez eu.
ianuarie 4, 2007 at 1:08 pm
Ino, e bine ca sustii ca trebuie comparate mere cu mere, insa si tu cazi in capcana comparatiilor gresite atunci cind compari cartile cu electronicele, lucru care te duce la niste concluzii false. Tu zici : “Chestia cu salariile lor si ale noastre nu tine - sau, daca ar fi valabila la carti, ar trebui sa fie valabila si la masini, celulare, electronice in general (care sunt mai costisitoare in Romania decat in Occident!).”
Ei bine chestia la care te referi sta bine de tot in picioare. Salariile din Romania ale angajatilor la edituri sint mai mici decit in Occident, cheltuielile de promovare, hirtia tipografica, si alte cheltuieli necesare pentru o carte sint si ele in mod sigur mai mici. Iar cartile sint fabricate in Romania, in timp ce electronicele si masinile (in afara de marcile autohtone) sint fabricate in tari straine. Si cum orice produs fabricat in alta tara trebuie supus taxelor vamale, asta face ca electronicele sa coste mai mult in Romania decit in alte tari unde probabil taxele vamale sint mai mici.
===============
Michael Haulica, am inteles ce a zis Hnu, insa problema e ca nu m-a convins. El a prezentat un algoritm de alcatuire a pretului unei carti bazat pe un caz particular. Iar eu am aratat ca acel algoritm nu este generalizat pentru ca este imposibil ca el sa fi fost folosit de editura RAO pentru a stabili pretul cartii “Micul Print”. Insa cine viziteaza situl editurii Millenium Press vede ca algoritmul lui Hnu nu este folosit nici macar acolo pentru toate cartile. De exemplu romanul “Someone Comes To Town, Someone Leaves Town” de Cory Doctorow are 252 de pagini si se vinde cu 24 RON. Iar romanul “Asteptind-O Pe Sara” de Michael Haulica are 208 pagini si costa 18 RON. Dar romanul lui Cory Doctorow este sub licenta Creative Commons si nu s-au platit drepturi de autor pentru el (este disponibil si pentru descarcare gratuita pe situl editurii Mill. Press), in timp ce pentru romanul lui Michael Haulica s-au platit in mod sigur drepturi de autor. Atunci de ce romanul lui C.D. costa mai mult decit romanul lui M.H. ? Cum a fost folosit algoritmul in aceste doua cazuri ?
In ce priveste pe diferenta dintre “nu va convine, nu le cumparati” si “daca nu imi convine pretul editurii romanesti pot sa cumpar cartea de pe Amazon.com” ea exista si inseamna ca eu am acces la cartea respectiva (pot sa o cumpar legal de pe internet), in timp ce editura romaneasca nu are acces la banii mei, deci editura iese in pierdere. Deci daca o editura insista sa puna un pret exagerat pe o traducere va avea de pierdut.
Nu am pus in discutie legalitatea contractele de exclusivitate dintre autori si edituri. Stiu ca ele au fost inventate in strainatate si obiceiul a fost preluat si aici. Ce este deranjant e faptul ca la adapostul acestor contracte se fac abuzuri iar cititorii sint “tinuti ostatici” de catre edituri. Adica eu daca vreau sa cumpar un anumit autor (sa zicem Faulkner sau de ce nu Tolkien) sint obligat sa iau cartile la pretul pe care-l stabileste editura X care are contract de exclusivitate pentru traducerea in romana, pret care s-ar putea sa nu-mi fie pe plac, mai ales cind e vorba de autori pentru care presupun ca drepturile care sint platite nu sint mari.
ianuarie 4, 2007 at 2:02 pm
michael, sint unii carora degeaba le spune toata lumea ca sint beti. insista sa nu se duca la culcare. asa ca, iti racesti gura (tastatura) de pomana.
ianuarie 4, 2007 at 2:23 pm
Draga Jders, am urmarit polemica de aici si am o curiozitate. Inteleg ca esti nemultumit si as vrea tare mult sa vad cum vezi tu ca ar trebui sa stea lucrurile, in asa fel incit sa fie impacati si scriitorii, si editorii, si distributorii, si cititorii.
ianuarie 4, 2007 at 4:12 pm
Nene, de diferente de tiraj ai auzit? Cartea lui Mike Haulica a iesit in 600 de exemplare, cea a lui Doctorow in 50 de exemplare. De-acolo vin diferentele de preturi, in acest caz particular. Dar cartea Nicolei Griffith, al carei pret l-am disecat, e un caz cit se poate de general, prin urmare te poti lasa linistit convins ca acela e un algoritm uzual de alcatuire a pretului. Costul tiparului, al hirtiei etc este absolut comparabil la noi si in Occident. Nicidecum tiparul nu e mai ieftin la noi decit afara, de la anumite tiraje in sus.
Inca oarece: avansul din drepturile de autor variaza de la carte la carte. Pentru un Da Vinci Code se platesc 15-20000 de dolari, pentru Dune 4500 de dolari si asa mai departe… Tirajele initiale sint insa relativ comparabile (nu exista nici o garantie ca un best-seller de-afara va face vinzari si la noi). Si acesta este un factor care intervine in stabilirea pretului.
Precum ti s-a mai spus: nu-ti convine, nu cumpara. Nu-ti baga nimeni mina in buzunar.
ianuarie 4, 2007 at 7:50 pm
Trebuie sa recunosc ca ideea lui jders cu cartile tiparite in conditii mai proaste, dar mai ieftine, imi suna foarte bine… nici eu n-am pretentii prea mari de calitate, cata vreme nu zboara foile mi-e perfect egal daca hartia e alba sau mai maro.
ianuarie 4, 2007 at 8:09 pm
Jders says: “Hirtia tipografica, si alte cheltuieli necesare pentru o carte sint si ele in mod sigur mai mici. Iar cartile sint fabricate in Romania, in timp ce electronicele si masinile (in afara de marcile autohtone) sint fabricate in tari straine. ”
Zau ca nu voiam nici sa supar, nici sa conving pe nimeni. Incercam doar sa sugerez ca exista o piata, care are ritmul ei (nu neaparat si reguli), si ca fiecare se adapteaza cum poate.
Din cate stiu eu, cheltuielile pentru cartile tiparite in Romania sunt similare cu cele din Occident. Uneori chiar mai mari. E pseudo-paradoxul romanesc. In epoca ei de succes Nemira isi tiparea cartile in Ungaria sau Germania. Iesea mai bine asa. Nu stiu cum mai stau lucrurile acum, dar nu cred ca vreo tipografie din RO practica preturi de dumping.
In privinta preturilor umflate, fenomenul e valabil pretutindeni, nu doar la noi. Asa se face ca preturile nu se raporteaza la salarii, indiferent ce cumperi:carti, masini, haine. “Produs in Romania” nu inseamna mai ieftin nici macar cand e vorba de alimente.
Apropo, in librarie in SUA un paperback e peste 10 dolari atunci cand e nou. Nu e ieftin.
ianuarie 5, 2007 at 11:32 am
Jenutz, dupa recensamintele mele umile, majoritatea cititorilor nu impartasesc opinia ta despre cartile pe hirtie maro… majoritatea asociaza hirtia proasta cu un continut prost din punct de vedere tehnic, pentru ca la noi nu-i ca afara, sa se faca un act de cultura ecologica prin folosirea hirtiei reciclate. la noi, se presupune cu greu ca editorul care n-a gasit bani de hirtie buna a avut cu ce sa plateasca un detepist silitor, un corector atent si un redactor performant…
ceea ce, daca te uiti la cartile scoase de ‘cotidianul’, nu pare departe de adevar. mie-mi vine sa pling citind centaurul lui updike… daca n-au avut bani decit de diana crupenschi… :))
ianuarie 5, 2007 at 10:23 pm
Salutari tuturor! Ma bag si eu in vorba - contruiesc acele obiecte numite carti de vreo 13 ani si zic si eu cateva chestiuni. Nu s-a vorbit despre procentul pe care il retin distribuitorii (a spus hnu ceva, dar nu a fost auzit!) - de la 35 la 50 %. Nu s-a spus clar despre agenti - cei care intermediaza orice tranzactie dintre autor si orice editura si nu s-a vorbit despre reclama/promovare/informare - costuri care variaza si ele intre 5 si 10 %. Cam asta-i deocamdata!
ianuarie 6, 2007 at 9:48 am
ALGORITM DE STABILIRE A PRETUL UNEI CARTI :
===================================
Drepturi de Autor (din ele se da un avans in cuantum variabil) : 0-10 %
Drepturi de Traducator (daca traducerea exista deja) :
Onorariul Traducatorului (daca traducerea se face pentru prima data) : 5-10 %
Redactare (modificari ale textului cu acordul autorului) : 2-3 %
Ilustrare (optional, doar pentru anumite carti, de ex. cele pentru copii, manuale, etc.) :
Machetare + Tehnoredactare (aspectul grafic al cartii) :
Corectura :
Ilustratia Copertei : 0,5-1 %
Coperta Cartonata (optional) :
Tipar : 15-20 %
Distributie (librarie clasica sau online) : 30-50 %
Promovare : 5-10 %
Exemplare de Protocol + Depozit Legal :
Regia Editurii (chirie, electricitate, caldura, telefon, internet, etc.) : 7 %
Retururi (cartile nevindute ce sint returnate) :
======================================
Algoritmul a fost stabilit pe baza celor scrise de Hnu, la care am adaugat completarea lui Bogdan Hrib si ce am mai dedus din articoul din Salon.com ca si din cele publicate pe siturile editurilor Humanitas si Aldo Press.
Procentajele lipsa vor putea fi completate de mine intr-o insemnare ulterioara (sau de Lucia in insemnarea de fata) daca se ofera cifrele in cauza de catre editorii care posteaza pe blog.
Nelamuriri :
Onorariul traducatorului se stabileste ca procent din pretul cartilor vindute sau este o suma fixa ?
Costul mai mare al unei carti scoase in tiraj mic decit al uneia scoase in tiraj mare se datoreaza doar cheltuielilor de tiparire (per exemplar) mai scazute in cazul celor din urma ?
LEGATURI UTILE :
Etapele editarii unei carti (Aldo Press)
http://tinyurl.com/yj7a78
Intrebari frecvente despre editarea cartilor
http://tinyurl.com/yf8×8k
Propunerea unei carti (Humanitas)
http://www.humanitas.ro/editura/propunere.php
De la manuscris la carte (Humanitas)
http://www.humanitas.ro/cititori/default.php
Plata colaborarilor (Humanitas)
http://www.humanitas.ro/editura/colaborare.php
ianuarie 6, 2007 at 10:51 am
Sa revin acum la dezbatere. Algoritmul de mai sus nu este folosit pentru toate cartile (vezi cazul cu “Micul Print”
si in mod sigur procentele variaza de la editura la editura.
Marian Coman, as vrea sa pot propune o solutie profitabila pentru toata lumea, insa pe mine ma intereseaza in primul rind una care sa-mi convina mie, in calitate de cumparator de carti. Nu stiu ce criterii de profit isi propun si ce salarii isi stabilesc proprietarii de edituri, asa ca nu am cum sa le ofer o solutie pe placul lor. In orice caz eu as favoriza o crestere a sumei care incape pe mina autorului cartii si o scadere a celei care revine distribuitorului, dar probabil ca acest lucru se va intimpla oricum odata cu raspindirea cartilor electronice. CA tot veni vorba de acestea va recomand spre citire un articol scris in mai 2006 din care va dau un mic fragment pentru a arata ca nu sint singurul care socotesc ca pretul unora din carti este prea mare :
“Aici intervine insa marea problema a cartilor din ziua de azi. Acestea sunt in cea mai mare masura deosebit de scumpe, datorita publicarii intr-un tiraj limitat, cererea nefiind foarte mare, ceea ce duce la cresterea masiva a costurilor de productie, si de aceea oamenii prefera sa nu mai dea bani pe ele, asteptand sa fie adaptate pentru un scenariu de film sau ca cineva sa le scaneze si sa le faca accesibile pe Internet. Iar aceasta situatie nu face altceva decat sa duca la inflorirea conceptului de carte electronica, deoarce costurile publicarii unui roman in acest tip de format sunt practic aproape de zero.”
Alex Vochin http://tinyurl.com/yye4ma (Editorial SoftPedia)
Ino, 10 USD la un salariu din USA este putin, insa pentru un salariu din Romania (chiar mediu) este considerabil.
V, nu ai deloc dreptate, punctul de vedere sprijinit si de Jen (carti mai ieftine scoase pe o hirtie de calitate mai scazuta) e impartasit de multi cititori pasionati de literatura. Eu nu mai sint la aceasta ora unul din ei, dar am fost cindva. Ei bine, o mare parte din cartile citite de mine au fost pe o hirtie de calitate proasta, dar crede-ma ca nu mi-am dat seama de acest lucru decit acum cind le-am scos din biblioteca pentru a le inspecta. Am citit foarte multe capodopere ale literaturii romane sau universale in editiile scoase de inainte de 1989 de catre diversele edituri de atunci (Univers, Cartea Romaneasca, Albatros, Minerva, Eminescu, etc.). Calitatea hirtiei e mediocra (nu e alba, ci galbuie), dar ele sint perfect lizibile si acum, la 20-30 de ani (sau mai mult) de la tiparire. M-am uitat in biblioteca si din toate volumele pe care le am cam 80 % sint tiparite pe hirtie mediocra, care nu se compara cu hirtia alba pe care sint scoase majoritatea romanelor de azi. Dar ce e mai important e faptul ca si dupa 1989 s-au scos carti pe hirtie mediocra-slaba, de ex,. eu am printre altele Saint-Exupery - Citadela (Rao 1993), Norman Spinrad - Masinaria Rock and Roll (Nemira 1993), Buzura - Drumul cenusii (Gramar 2000) Vargas Llosa - Sarbatoarea Tapului (All 2003) scoase pe o astfel de hirtie. Si desi la unele calitatea hirtiei e chiar slaba (Spinrad si Buzura) mi-a convenit sa dau un pret mai mic pe ele si nu ma deranjeaza deloc calitatea hirtiei.
Eu personal daca as fi in locul editorilor romani as scoate carti pe hirtie mediocra la un pret mai mic si as face din ele o colectie separata pentru pasionatii de literatura (cum e colectia Folio de la Gallimard). Ultima carte pe care am cumparat-o este “Teodosie cel Mic” de la Polirom care costa aproape 30 RON si are hirtie de calitate buna (alba). Daca as fi fost eu editorul as fi scos-o la 20 RON pe hirtie mediocra si in mod sigur s-ar fi vindut mai multe exemplare, iar profitul final ar fi fost acelasi. Scaderea de pret s-ar fi putut face si prin reducerea dimensiunilor cartii, pentru ca acum are un chenar alb prea mare intre text si marginea paginilor. Si nu cred ca ar fi fost vreo problema, cartea nu e o capodopera (in opinia mea) iar autorul nu e celebru pentru a se scoate neaparat o editie atit de ingrijita precum cea existenta.
Din cite vad eu editurile forteaza pretul in sus prin cresterea calitatii tipariturii, desi aceasta calitate nu e ceruta de multi dintre cititori, ci doar de aceia care cumpara cartile pentru a le face cadou. Editurile ma obliga deci sa dau mai mult pe o carte decit doresc si din aceasta cauza eu voi fi tentat sa cumpar cartile la mina a doua sau de pe internet.
ianuarie 6, 2007 at 11:17 am
jders - eu nu inteleg ce doresti tu, in general, dar ma rog
“Teodosie cel Mic” de la Polirom este o capodopera. Reducerea dimensiunilor acestei carti ar fi fost o crima. Autorul este foarte cunoscut (ca scenarist, cel putin) si merita sa fie mult mai cunoscut. Mie personal mi-ar fi placut sa coste si mai mult si sa aiba de ex si ilustratii, o harta mai mare
Si, cum am mai zis, sa fi avut si mult mai multa promovare, ceea ce ar fi urcat pretul si mai mult.
Repet, o editie pe hirtie proasta si in format inghesuit ar fi fost o crima. Punct.
ianuarie 6, 2007 at 1:12 pm
Ce doresc eu este ca fiecare editura mare sa aiba o colectie de carti bune si ieftine (in genul colectiei Folio de la Gallimard). Las la latitudinea fiecarei edituri modul (hirtie de calitate mai scazuta, coperta fara ilustratie, etc.) in care va scade costurile pentru a se obtine reducerea de pret, bineinteles daca isi va dori sa inaugureze o astfel de colectie. Editura Univers avea (in special inainte de 1989) o colectie (”Romanul secolului XX”
la care schimbau intre diferitele carti scoase doar culoarea textului de pe coperta, nici vorba de ilustratii, iar calitatea hirtiei era de cele mai multe ori mediocra. Si totusi in acea colectie s-au publicat foarte multe capodopere ale literaturii universale si nimeni nu cred ca s-a plins de calitatea hirtiei.
Cu Razvan Radulescu (”Teodosie cel Mic”), ca si cu ceilalti autori tineri pe care ii publica in colectia “Ego” eu cred ca Polirom face o greseala (mare) de strategie. Autorii nu sint cunoscuti si ar fi fost mai bine pentru ei daca s-ar fi incercat promovarea pe o scara mai larga prin stabilirea unui pret cit mai scazut. Nici macar Razvan Radulescu nu e cunoscut, eu am auzit de regizorul filmelor la care a facut scenariile, dar de el nu, ceea ce e normal pentru ca la un film sint anuntati de obicei doar actorii principali si regizorul. Pe de alta parte cartea lui RR, sau ale celorlati autori tineri promovati de Polirom intra in concurenta cu carti care sint la acelasi pret (sau mai ieftine), dar ai caror autori (tot contemporani, nu clasici) sint mai prestigiosi. De exemplu “Viata cea Noua” (21 RON - 324 pagini) sau “Ma numesc Rosu” (30 RON - 616 pagini) ambele de Orhan Pamuk si publicate de editura Curtea Veche.
Lucia, tu esti un caz special de iubitor de literatura, toate editurile si-ar dori sa aiba clienti ca tine, insa majoritatea celorlalti cititori pasionati nu accepta sa plateasca oricit pentru o carte.
ianuarie 6, 2007 at 1:18 pm
Mi-a mai venit o idee, ramine de vazut cit e de fezabila. Pentru o anumita carte editura ar putea sa scoata doua versiuni, una tiparita pe hirtie de calitate mediocra si alta pe hirtie de calitate buna. Eu as imparti tirajul in 70 % carti pe hirtie mediocra si 30 % carti pe hirtie buna. S-ar putea face pentru inceput un experiment in acest sens, eu sint sigur ca s-ar vinde mult mai bine cartile mai ieftine.
ianuarie 6, 2007 at 1:48 pm
trebuie sa recunosc ca sint fascinat de insistenta dobitocilor in a crede ca majoritatea le impartaseste parerile.
ca si de ideile lor novatoare: de ex. sa se faca o roata rotunda.
ianuarie 6, 2007 at 2:04 pm
Lucia, ti-am zis eu ceva intr-o corespondenta privata si nu m-ai crezut. Ai exemplul mai sus. E blogul tau, cum il administrezi asa il ai.
ianuarie 6, 2007 at 2:50 pm
jders - da, e cam tare cuvintu “dobitocilor” - eu as fi pus “unora”
cum “cenzura” e o chestie care mi se pare naspa, nu pot decit sa caut o varianta care sa impace pe toata lumea
ia sa vedem
ca sa pastrez mai bine sensu dorit de vic, in loc de “dobitocilor” ar merge “unor persoane pe care eu le dispretuiesc pentru ca mi se par lipsite de inteligenta”? - asta cum ar fi sunat? cred ca la fel, doar ca era mai politicos
ai fi fost de acord sa schimbe asa? ma indoiesc
ianuarie 6, 2007 at 3:17 pm
Lucia, tu nu intelegi ce vreau eu sa-ti spun cu adevarat. Vic nu ma deranjeaza citusi de putin, eu am avut de-a face cu troli adevarati, profesionisti, nu ma sperii de unul amator asa cum e el, care arunca in mine cu echivalentul apei de trandafiri. Dar vezi tu, trolii sint ca niste copii mici, ei incearca in permanenta sa gaseasca limitele tolerantei parintilor lor, pentru a vedea pina unde pot sa mearga. Si daca li se da voie, copiii li se urca in cap parintilor si le impun ce decizii sa ia, iar trolii pun stapinire pe sit, forum, blog si de cele mai multe ori il distrug. Cam aici s-a ajuns pe blogul tau, adica Vic a devenit un fel de trol tolerat, un fel de trol oficial daca vrei . Este singurul care la insemnarile unde am comentat eu a proferat doar invective si nu a oferit nici macar un argument viabil pentru a-si sustine opiniile, asa cum au facut toti ceilalti. Si am vazut ca nu este un comportament care se rezuma la persoana mea, Vic este tifnos cam cu toata lumea, ca un copil rasfatat si cred ca iti dai seama cine il rasfata. Problema e ca Vic iti sperie comentatorii, care nu o sa mai participe la dezbateri pe blogul tau de frica sa nu fie denigrati ca mine. Deci Vic este nepoliticos cu cei care isi fac timp sa comenteze pe blogul tau, dar este nepoliticos si cu tine pentru ca se comporta pe blogul tau ca si cum el ar fi stapinul. Nimeni altcineva nu se comporta ca el, pentru ca ceilalti te respecta pentru ce faci tu, dar lui putin ii pasa daca o sa mai ai sau nu comentatori.
Eu ma retrag incepind de acum de pe blogul tau pentru a nu mai incuraja atmosfera necivilizata promovata de Vic, dar iti spun sincer ca nu cred ca el se va potoli. Lipsa ta completa de reactie si chiar faptul ca acum i-ai gasit o scuza nu fac decit sa-l incurajeze. Ti-am mai spus, faci ce vrei, e blogul tau, dar eu am vazut forumuri mari facute praf in scurt timp de citiva troli. Ar fi pacat pentru munca depusa ca si blogul tau sa aiba aceeasi soarta.
ianuarie 6, 2007 at 4:32 pm
ete na!
ianuarie 6, 2007 at 5:02 pm
jders: “Ultima carte pe care am cumparat-o este “Teodosie cel Mic” de la Polirom care costa aproape 30 RON si are hirtie de calitate buna (alba). Daca as fi fost eu editorul as fi scos-o la 20 RON pe hirtie mediocra…”
adica tu, dupa toate calculele pe care le-ai insirat, inca mai ai impresia ca o treime din pretul cartii il reprezinta diferenta de calitate dintre hirtia alba si cea maro??? la ce bun, atunci, toata palavrageala?
in plus, exemplu cu cartile pe hirtie proasta de dinainte de revolutie este absolut deplasat fata de logica lucrurilor. cita vreme cartile acelea nu ieseau intr-un regim concurential in care ies acum. doar nu puteau iesi pe aceeasi hirtie cu omagiul, sau poate ai uitat.
o alta paralela la logica o comiti, culmea, dupa ce i-ai reprosat lui ino: “tu cazi in capcana comparatiilor gresite atunci cind compari cartile cu electronicele”. apoi vii tu ca un floricel si faci aceeasi comparatie: “In orice caz eu as favoriza o crestere a sumei care incape pe mina autorului cartii si o scadere a celei care revine distribuitorului, dar probabil ca acest lucru se va intimpla oricum odata cu raspindirea cartilor electronice.” Mai exact, nu stiu prin ce mecanism de gindire presupui tu ca raspindirea cartilor electronice va afecta in vreun fel procentul cerut de distribuitorul de carte de hirtie, in conditiile in care in domeniul distributiei de carte de hirtie nu exista concurenta - si nu va exista o data cu raspindirea cartilor electronice, care sint cu totul alta mincare din alt peste. In distributia de carti de hirtie IN CONTINUARE nu va exista concurenta.
ianuarie 6, 2007 at 5:56 pm
Am spus ca nu mai postez pe acest blog si ma tin de cuvint, oricum vad ca dupa plecarea mea atmosfera s-a linistit. Cei care doresc sa primeasca raspuns la nedumeririle lor legate de opiniile mele ma pot contacta la jders@mail.com
ianuarie 6, 2007 at 6:20 pm
nu mi s-a parut ca ar avea cineva nelamuriri in privinta opiniilor tale, in schimb mi s-a parut ca tu ai multe nelamuriri in privinta felului cum se scoate pe piata o carte. discutia trebuia sa fie intru lamurirea nelamuririlor, dar tu nu vrei cu nici un chip sa fii lamurit. tu doar vrei sa discuti.
sau poate ma insel. tu de fapt vrei sa-i lamuresti pe altii. gestul regesc cu oferirea adresei de mail pentru lamuriri e… in fine…
ianuarie 7, 2007 at 7:55 pm
Precizari:
Pretul hartiei reprezinta aprox 3% din pretul de vanzare al uneo carti. O hartie de calitate inferioara ar fi cu aprox 15% mai ieftina, deci ar reprezenta aprox 3-0,45 = 2,55 %. Mi se pare nesemnificativ 45! Tiparul, coaserea (lipirea/brosarea), taierea, punerea scoartelor (daca e cazul) consuma mult mai multi bani.
O parere:
Cartea - in viziunea mea - este un obiect pretios, o bijuterie, o opera de arta (nu numai continutul multiplicat, ci chiar obiectul!) si nu un depozit de informatii. Pentru informatii exista computerul si netul. Deci cartea este un obiect pentru hrana spirituala, pasiune, iubire, nebunie, obsesie,… Nu un mijloc de informare! Sau mai exact este din ce in ce mai putin un mijloc de informare..
Editorii straini au inteles de mult acest lucru atunci cand separa hardcoverul de paperback. La noi e inca mai greu, dar au aparut deja cartile frumoase, cartile bijuterie. Eu ma bucur ca exista chiar si atunci cand sunt prea scumpe. Toti editorii sunt niste nebuni (credeti sau nu..), exista evident si un bussiness si un profit, dar nebunia literei tiparite si a mirosului de carte proaspata este un dar al celor care inteleg aceste lucruri. Cred…Sa nu ma judecati prea aspru. Am zis - tin carti facute de mine in maini de aproape 14 ani…si nu pot fi prea obiectiv. Asta-i!
ianuarie 8, 2007 at 8:32 am
jders, cum ziceam, fa-ti un blog. daca tu scrii comentarii mai lungi decat textele de la care ai pornit inseamna ca sufletul tau tanjeste sa aiba si el un blog
noiembrie 29, 2007 at 8:07 pm
mijto !!!
noiembrie 29, 2007 at 8:07 pm
nu sunt multi aia care citesc in ziua de azi